„AM ZECI DE MII DE PRIETENI, INCLUSIV PE VOI, TROPOŢEII DE AZI…”

„AM ZECI DE MII DE PRIETENI, INCLUSIV PE VOI, TROPOŢEII DE AZI…”

619
SHARE

De vorbă cu poetul şi publicistul Nicolae Roşioru, redactor-şef al revistelor pentru copii TROP ŞI TROPA şi TROPOŢEL ŞI TROPOŢICA 

 1.Pentru început am vrea să aflăm ceva din biografia lui Nicolae Roşioru.

Cireş Irina, Mingir, Hânceşti

Juraveli Victoria, Pruteni, Făleşti

 – Sunt născut în satul Bardar, pe 20 decembrie 1951, chiar a doua zi de Sfântul Nicolae, stil vechi. În 1973 am absolvit Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău, am  predat vreo doi-trei ani în şcoală, după care am arat pe ogorul jurnalismului. În anul 1998 am fondat ziarul judeţean „Ora Locală” pe care îl difuzam în raioanele Ialoveni, Criuleni, Anenii noi şi Străşeni. Peste un an am fondat revista „Tropoţel şi Tropoţica”(1999), iar încă peste 10 ani şi revista „Trop şi Tropa” (2009). Mereu am versuri cel puţin pentru o carte mare-mare sau pentru altele zeci şi zeci de cărţi mai mititele.

Sunt căsătorit. Soţia Lidia (dânsa e din comuna Ruseştii Noi, Ialoveni) e învăţătoare la LT „Andrei Vartic” din or. Ialoveni. Împreună am crescut doi băieţi – Mircea (a.n. 1979) şi Radu (1984) , ambii cu facultăţi absolvite peste Prut, cel de-al doilea-cu două. Primul activează în organele de drept, e căsătorit cu Violeta Plugaru tot din Bardar, împreună cu ea, cresc un fecior și o fiică – pe Marius-Nicolae și Amelia). Cel de-al doilea, cu o povara de două facultăţi şi cu o tânără soţie pe care o cheamă Rodica, vor (sau se văd nevoiţi) să revină ACASĂ.

2. Vă cunoaşteţi arborele genealogic?

Vulpe Sandu, Hânceşti

Am dat de viţa de roşiori   (roşior însemnând ostaş din corpul de elită al cavaleriei române de altă dată) de la Nastasie Roşior (născut la 1742) încoace, care l-a avut pe Gavril (1772-1851). Acesta cu soţia l-a avut pe Ion (1815). Ion  cu soţia sa Parascovia au adus pe lume o fată şi trei băieţi, printre care şi pe Andrei (1853) – străbunicul meu. Pe bunicul îl chema Vasile şi se născuse la 1887. Dintre cei patru băieţi (şi o fată) pe care-i avea, pe-al treilea avea să-l cheme Dumitru (1915), cam de statuila statcare, căsătorindu-se a doua oară (prima soţie, Ana, murise prin anii 1950) cu Zina a lui Vasile Luchiţă (a.n.1921) tot din satul nostru, al cărei soţ căzuse în cel de-al doilea război mondial şi care avea doi băieţi – Pavel (1939) şi Gheorghe (1942), m-au adus pe lume pe mine, Nicolae Roşioru. Deci, de la ei doi am fost doar eu (tata mai are o fiică din prima căsătorie, Maria). Cam ăsta ar fi.

3. Aveţi mulţi prieteni? Cum vă par ei?

Camelia Suceveanu, Noua Suliţă, reg. Cernăuţi

Eu consider că, de obicei, un om bun are prieteni buni, iar un om rău are prieteni răi. Vorba ceea: spune-mi cine-ţi e prieten şi îţi spun cine eşti.  Prietenii mei îmi par buni şi la baza prieteniei noastre stă respectul reciproc. Am câteva sute de mii de prieteni ( îi consider prieteni pe toţi cititoriii de la 1999 încoace), inclusiv pe voi, tropoţeii de azi.

4. Care a fost prima sau primele cărţi citite în copilărie şi ce credeţi că-i poate oferi lectura unui mic (tânăr) cititor?

Juraveli Victoria, Pruteni, Făleşti

Deşi învăţasem pe de rost multe poezii până a merge la şcoală, primele cărţi le-am citit abia în clasa I. Este vorba de „Vaca” de Lev Tolstoi şi „Alarma” de Grigore Vieru. Copilul care citeşte cu siguranţă va ajunge un om cult, cu un înalt nivel intelectual care va poseda un vast bagaj de cunoştinţe universale. Nu degeaba se zice că cine ştie carte are patru ochi. De aceea, nu pierdeţi anii daţi de Cel de Sus anume pentru carte. Or, dacă pierdeţi acest tren, altul s-ar putea să nu mai vină.

5. De unde ideea, ce v-a făcut să editaţi asemenea reviste frumoase pentru noi, cum sunt TROP ŞI TROPA şi TROPOŢEL ŞI TROPOŢICA?

Herghelegiu Diana, Trinca, Edineţ

Ambros Irina, Vărăncău, Soroca

Încă în secolul trecut tipăream din când în când unele poezii în revistele pentru copii de pe atunci, inclusiv în „Steluţa” (astăzi „Alunelul”). Dar se întâmpla o dată – de două ori în an, căci erau mai mulţi poeţi care doreau să publice. Eu, însă, avem multe poezii. Cu toate că, ulterior am editat şi vreo câteva cărţi, doream, totuşi, să public mereu. Şi atunci  m-am gândit să-mi fac revista mea, în care să-mi public poeziile şi din ce mai scriam, în acelaşi timp, să-i ajut şi pe copii să-şi publice încercările lor. Am reuşit, deoarece în sufletul meu a lucrat necunten dragostea pentru copii.

6. Când eraţi mic făceaţi năzbâtii? Aţi avut de-a face cu medicul?

Burlacu Lilian, Cantemir

Apoi v-aş întreba şi eu: unde aţi mai văzut voi babe frumoase şi copii cuminţi? Făceam fel de fel de boroboaţe, de vreme ce m-am pomenit într-o toamnă târzie pe capra căruţei lui badea Costache, finul de cununie al părinţilor, ţinând drumul spre satul vecin Ruseştii Vechi. Nu aveam decât vreo 3-4 ani. Tata mă aşezase între ei doi şi-mi puse pe cap o cuşmă mocănească, căci era frig şi bătea vântul. Mergeam la o babă să-mi tragă piciorul scrântit. Dar cum am ajuns pe culmea dealului, îmi smulgeam cuşma din cap  şi o tot aruncam în spate, cu gând că ei vor întoarce caii înspre casă. Dar ţi-ai găsit! În cele din urmă tata mi-a luat cuşma, aşa încât nu mia avem ce arunca. Ajungând la babă, ţin minte că m-au aşezat pe o laviţă de lemn şi atât. De la tragerea piciorului căzusem în leşin.  Vai de capul pisicii mai apoi! i-am tot întins o lăbuţă, zicându-i:„Na! Că aşa mi-a tras mie piciorul baba de la Ruseşti!”. Biata pisică,  când mă vedea, o tulea ca săgeta din ochii mei...

7. Fiind elev, ce vă preocupa mai mult?

Malai Cornelia, Crasnoarmeiscoe, Hânceşti

 Am fost un copil exact ca toţi copiii. Până a merge în clasa întâi, am mers o vară la grădiniţă, după care altă vară o duceam pe Breaza, vaca noastră, la păscut. M-am dus la şcoală cu multe poezii învăţate, pe care le recitam pe la diferite ocazii. De cum am început a buchisi, n-am mai lăsat cartea din mâini şi eram un cititor frecvent la cele două biblioteci din sat.

 8. Lucrând la revistă, citiţi absolut toate scrisorile?

Puga Ana-Maria, Catranânc, Făleşti

D-apoi cum?!

9. V-aţi gândit vreodată să lăsaţi revistele în plata Domnului?

Cireş Irina, Mingir, Hânceşti

– Nu m-am gândit. Mai degrabă, când va veni timpul, le-aş lăsa cuiva, să prelungească ce am început eu. Aş vrea ca şi copiii voştri să aibă norocul de a citi TROPOŢEL ŞI TROPOŢICA, mai apoi şi TROP ŞI TROPA.

10. Care sunt scriitorii dv. preferaţi?

Bârdu Dumitriţa, Negrea, Hânceşti

– Am nu mulţi, ci foarte mulţi scriitori, pe care i-am citit cu mare interes, nemaivorbind de Eminescu Carele îmi este cartea de căpătâi. Să zicem, Cooper, Jack London, Hemingway, Lev Tolstoi, Esenin, Soljeniţân, Cinghiz Aitmatov, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Nicolae Labiş,  Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Nicolae Iorga, Adrian Păunescu, Ion Druţă, Gr. Vieru, Spiridon Vangheli …şi mulţi, mulţi alţii…

11. Ce vă place să faceţi în wekeend, cu ce vă îndeletniciţi în timpul liber?

Cireş Irina, Mingir, Hânceşti

Juraveli Victoria, Pruteni, Făleşti

– Cu  mulţi ani în urmă îmi plăcea să pescuiesc. De vreo zece ani, însă, de multe ori şi în wekeend, stau în faţa computerului, cu masa plină de literatură şi de scrisorile voastre.

 12. Ce mai doriţi să dobândiţi de la viaţă?

Iacoban Valeria, Poiana, Şoldăneşti

– Parcă am tot ce şi-ar dori un om ca mine: casă şi masă, familie şi copii în rând cu lumea, un nepoţel (mai dă doamne şi alţii), buni prieteni, rude, fini, copaci sădiţi, cărţi scrise… Mai mult de ce aş avea nevoie? De aceea, când mă întreabă cineva, cum o mai duc, aşa îi şi răspund: „Bine, mulţumesc lui Dumnezeu!”.